Articole APR

Cum crezi că ar arăta viața ta fără telefon, rețele sociale sau chiar internet?

Deși nu sunt prea mulți anii de când ocupă o bună parte din discursurile noastre cotidiene, inteligența artificială nu s-a născut în toamna lui 2020, odată cu Chat GPT. Anii ‘60 au reprezentat debutul dialogului terapeutic „de laborator”, în care ELIZA, un soft creat de Joseph Weizenbaum, simula răspunsurile terapeutice în stil rogersian.

Discuțiile cu privire la gândirea critică încep să ocupe din ce în ce mai

Într-o perioadă în care echilibrul emoțional este tot mai des pus la încercare, iar nevoia de sprijin în gestionarea stresului și a stărilor afective este în creștere, inteligența artificială își găsește locul ca suportul emoțional de zi cu zi. Chatboții empatici, aplicațiile conversaționale și sistemele inteligente capabile să recunoască tonul emoțional al mesajelor oferă un sprijin rapid, accesibil și constant, fără a înlocui rolul esențial al specialiștilor în sănătatea mintală. Oferă utilizatorilor oportunitatea de a-și exprima gândurile, de a primi încurajări sau sugestii personalizate și de a accesa resurse utile în momentele în care aceștia au nevoie de o formă imediată de sprijin.

Psihopatologia, studiul tulburărilor psihice și a comportamentelor dezadaptative, se extinde dincolo de cabinetul clinic al unui psiholog. În context organizațional, prezența trăsăturilor patologice (de la narcisism și machiavelism, până la psihopatie) poate avea efecte profunde asupra mult cunoscutului leadership, asupra sănătății mintale a angajaților și a sănătății organizaționale, în general.

Sănătatea ocupațională este unul dintre subiectele de permanent interes pentru psihologii organizaționali, dar și pentru managerii dornici să-și păstreze echipele de lucru într-un optimum necesar productivității. Astfel, ori de câte ori ne gândim la acest subiect, discutăm inevitabil despre stres și mediu de lucru, despre echipe și performanță, și despre felul în care toate aceste elemente conjugate pot crea un ansamblu dacă nu armonios, măcar funcțional. Iar unul dintre răspunsurile pe care știința le-a furnizat, în ultimii 40 de ani, pentru problematicile mai sus menționate, este umorul.

Sănătatea ocupațională nu este neutră din punct de vedere al genului. Atât femeile, cât și bărbații, se confruntă cu provocări diferite la locul de muncă. Pentru a asigura un loc de muncă sigur, în care persoana poate să se dezvolte din punct de vedere profesional într-un mod sănătos, într-un mediu echitabil, trebuie să înțelegem aceste diferențe. În acest articol explorăm conflictul muncă-familie, stresul ocupațional și factorii de risc.

Într-un mediu globalizat și plin de schimbări rapide, condițiile de muncă joacă un rol crucial în bunăstarea mintală a angajaților. Factorii precum stresul legat de serviciu sau dinamica conflictelor interpersonale pot afecta negativ sănătatea psihologică a angajaților. Este vital ca organizațiile să înțeleagă importanța unui mediu de lucru sănătos și să implementeze măsuri care susțin starea psihologică pozitivă a angajaților, nu doar performanța lor financiară.

Experiențele emoționale ne influențează direct starea de bine, putând să o crească sau să o scadă. Dincolo de sănătatea emoțională, reglarea emoțională are un rol foarte important pentru relațiile interpersonale pe care le dezvoltăm, pentru funcționarea socială și pentru succesul nostru academic sau profesional. Mai mult, atât activitatea noastră profesională, cât și organizațiile în care o desfășurăm au suferit și continuă să treacă prin procese profunde de schimbare, devenind din ce în ce mai complexe. Această realitate vine la pachet cu stres care, atunci când devine cronic, are un impact negativ asupra sănătății noastre fiziologice și psihologice (Dhabhar, 2009).

În birouri moderne, între prezentări PowerPoint și ședințe de strategie, se desfășoară un alt tip de confruntare – una tăcută, dar profund distructivă. Acolo unde ar trebui să existe colaborare, empatie și respect, bullying-ul prinde glas în e-mailuri pasiv-agresive, priviri tăioase și remarci subtile care impactează stima de sine a angajaților. Organizațiile moderne se confruntă cu o amenințare invizibilă, dar extrem de costisitoare: hărțuirea psihologică sistematică, mascată sub forme elegante, dar toxice. Cum recunoaștem acest tip de comportament? Cum îi înțelegem impactul și, mai ales, cum îl combatem eficient?

Auzim în ultima perioadă de timp tot mai des în jurul nostru menționarea conceptelor precum extremism, radicalizare și alți termeni asociați politicii și contextului social în care ne aflăm în prezent. Radicalizarea este adeseori privită drept un simplu produs al îndoctrinării (un individ ce este influențat în mod pasiv de anumite ideologii extremiste și le adoptă). Deși utilizarea îndoctrinării drept mijloc de control social este propagată prin diferite canale media, studiile recente aplică un contrast mai mare asupra proceselor dinamice influențate de un set complex de mecanisme socio-politice, nevoi psihologice și implicarea dinamicii de grup asupra acestor interacțiuni (Jensen et al., 2018; Kruglanski et al., 2014).

De ce ne certăm pentru chestiuni politice, echipe de fotbal sau pentru simplul fapt că ninge? De ce facem alianțe? Și de ce ne „inflamăm” atât de ușor când cineva ne încalcă valorile? Nu doar marile domenii ale umanității sunt supuse disputelor și conflictelor. Ci și măruntele griji sezoniere, cum ar fi prezența fenomenelor naturale specifice anumitor anotimpuri, care stârnesc conflicte și care adună „adepți”. Ori pasiunile sportive. Ori preferințele culinare. Totul poate semăna zâzanie, într-un narativ care pare ireconciliabil și părtinitor, în esența lui.

Lumea a devenit din ce în ce mai interconectată, granițele dintre politic și economic s-au estompat, astfel, studiul politicilor externe asupra organizațiilor devine esențial. Globalizarea a transformat organizațiile din conglomerate locale la giganți independenți internaționali care sunt expuse la influențe politice externe și implicit vulnerabile la schimbările politice care au loc în toată lumea. Deși deciziile politice au un efect asupra finanțelor companiilor, acestea, pot avea și foarte des au un efect și asupra stării de bine a angajaților. Apariția divergențelor politice, schimbările tehnologice foarte rapide cât și conflictele armate afectează securitatea locului de muncă, drepturile angajaților dar și echilibrul dintre viața personală și viată profesională.

Radicalizarea este un fenomen psihologic complex care implică o schimbare semnificativă a modului în care o persoană vede lumea și interacționează cu ceilalți; acest lucru îi împinge adesea să adopte ideologii extremiste și să întreprindă acțiuni care anterior păreau inacceptabile. Acest proces implică nu numai schimbarea credințelor unui individ, ci și schimbarea profundă a comportamentului său și a deciziilor pe care le ia în numele acestor ideologii.

Contextul socio-politic actual pare să devină din ce în ce mai apăsător, îngrijorător, atât la nivel global, cât și național. Prea multe persoane în jurul meu îmi spun că nu se mai înțeleg cu familia, cu prietenii, că nu înțeleg cum și de ce aceștia se „lasă păcăliți” de partea „adversă”. Începe să apară o teamă de a discuta despre politică în afara cercurilor sigure, unde nu știm care sunt opiniile politice ale celuilalt, unde se pot isca mici „războaie” de opinii, punându-ne relațiile în pericol. Lumea se împarte în două: ei și ceilalți, două părți ale aceluiași întreg, fără punte între ele, lăsându-ne cu un gust amar și cu relații puțin mai sărăcite.

În fiecare zi, suntem bombardați cu informații din toate direcțiile—știri, postări virale, opinii puternic exprimate pe rețelele sociale. Dar câte dintre acestea sunt adevărate? Câte sunt menite să ne influențeze, să ne provoace emoții extreme sau să ne determine să acționăm într-un anumit fel? Și, cel mai important, cum ne afectează acest haos informațional la nivel psihologic? Trăim într-o eră a supraîncărcării informaționale, unde adevărul și ficțiunea se împletesc periculos de bine. Manipularea în masă și fake news-ul nu sunt doar probleme ale societății moderne, ci și arme psihologice subtile care ne afectează percepțiile, emoțiile și chiar sănătatea mentală. De la teorii conspiraționiste la dezinformări cu impact major în deciziile politice și sociale, aceste fenomene ne modelează realitatea mai mult decât am crede.

În fiecare an, cea de-a treia zi de luni din ianuarie este denumită „Blue Monday” și este considerată drept „cea mai tristă zi din an”. Cel puțin din 2005 și până acum, de când psihologul britanic Cliff Arnall a dezvoltat o formulă matematică prin care încerca să explice prevalența unei stări fizice și psihice precare ce era mult mai preponderentă în luna ianuarie datorată vremii, a banilor foarte puțini rămași în urma sărbătorilor, a tristeții provocate de neîndeplinirea rezoluțiilor personale și a lipsei de motivație. Teoria a avut un succes imens, în special în rândul companiilor și mărcilor importante din piață, ce susțineau că încearcă să combată prin produsele și serviciile lor o așa zisă „melancolie”. Cu toate acestea, teoria a fost pusă sub semnul întrebării de-a lungul anilor de către specialiști. Așadar, este „cea mai tristă zi de luni din an” un eveniment real și susținut din punct de vedere științific sau reprezintă o strategie de marketing foarte inteligentă?

Pe măsură ce calendarul trece la un nou an, milioane de oameni își fac rezoluții de Anul Nou, sperând să își îmbunătățească viața, să renunțe la obiceiurile proaste sau să își atingă obiectivele personale. Cu toate acestea, până în luna februarie, multe dintre aceste rezoluții sunt deja neglijate. De ce este atât de dificil să ne respectăm intențiile, chiar și în primele etape ale anului? Înțelegerea factorilor psihologici implicați poate clarifica de ce ne chinuim să ne respectăm rezoluțiile și, mai important, cum ne putem crește șansele de succes pe termen lung.